Realizator: Revenim în direct la aceasta întâlnire extrem de speciala cu domnul prim-ministru al României, domnul Emil Boc, în direct cu dumneavoastra, telespectatorii români. Buna seara si bine ati revenit!
Emil Boc: Buna seara si multumesc pentru invitatie.
Realizator: Multumim. Iata ca veniti mereu sa le raspundeti oamenilor indiferent ce probleme apar, si mai bune, si mai rele, chiar daca oamenii va felicita sau va critica.
Emil Boc: Asta este viata publica.
Realziator: /.../ Domnule prim-ministru Emil Boc, din câte stim, astazi ati avut din nou întâlniri la guvern, o sedinta. Ce s-a întâmplat pe acolo?
Emil Boc: A avut loc sedinta saptamânala de guvern. Am organizat-o astazi, pentru ca eu mâine trebuie sa fiu la Timisoara, si din acest moltiv a fost astazi. Saptamâna viitoare va fi la Iasi, în premiera în România. Vom avea pentru prima data, daca nu gresesc, dupa revolutie, o sedinta de guvern cu toate regulile si obiceiurile specifice într-o alta locatie decat Palatul Victoria, sau mai ales decât Bucurestiul. Va fi la Iasi. De ce am decis asta? În primul rând, este o buna oportunitate pentru a cunoaste în plan zonal multe din problemele cu care oamenii se confrunta acolo, de a rezolva multe probleme scadente. Va spun doar ca, cu ocazia asta, am aflat ca multe proiecte care mai stateau prin sertarele ministerelor, întrebând de Iasi si Moldova, au reusit sa ajunga în prim-plan si cu ocazia asta se rezolva si o parte din /.../ necesare pentru Iasi, pentru Moldova. Deci este o buna oportunitate de a rezolva probleme scadente, pe care ministrii de multe ori nu le stiau, pentru ca birocratia de sub ei le tinea prin sertare sau prin alte locuri ascunse. Acum, când am cerut tot ce este Iasi, Moldova, proiecte de interes guvernamental si care asteapta rezolvarea, au aparut. 5-10 proiecte deja sunt avute în vedere pentru ce înseamna Iasiul, dincolo de agenda guvernului, extrem de importanta. Iar a doua zi, dincolo de întâlnirea pe care o vom avea cu autoritatile locale din Iasi, care probabil va fi miercuri, a doua zi ministrii vor fi în Iasi si în judetele din Moldova, iarasi punctual pentru a rezolva diverse probleme cu care oamenii se confrunta acolo, si a lua un puls al problemelor din teritoriu. Deci, eu zic ca este o experienta reusita, si ne propunem ca cel putin o data la doua luni, macar, sau vom vedea, poate si mai repede daca vom reusi, sa organizam si la Timisoara, si la Cluj, si la Constanta sau si în alte localitati din tara.
Realizator: O prima sedinta de guvern în afara Bucurestiului, la Iasi.
Emil Boc: În 17 martie, la Iasi, capitala Moldovei.
Realziator: Si cu ocazia asta se rezolva multe probleme ale telespectatorilor /.../
Emil Boc: Pe lânga agenda obisnuita a guvernului vor fi si teme specifice Moldovei, proiecte de la investitii si infrastructura la scoli si spitale sau la alte aspecte care tin de alte judete din Moldova. Revenind acum la ziua de astazi ...
Realizator: Ce ati mai hotarât?
Emil Boc: Poate, la nivel decizional, cea mai importanta hotarâre a guvernului a fost hotarârea de declasificare a unor informatii secrete de stat, emise de Ministerul Apararii Nationale. Ce înseamna asta în termenii obisnuiti? Am declasificat ultimele documente din dosarul Revolutiei 1989. Va amintiti ca tot aici, în emisiune la dumneavoastra, am spus ca am declasificat dosarul Revolutiei 1989. Prin asta ce am facut? Noi am spus aici tot felul de ordine de zi pe unitate care s-au dat în '89, '90...
Realizator: Deci nu mai e nimic secret.
Emil Boc: /.../Toate aceste documente care pâna acum erau secretizate pe diverse nivele - secret de stat, strict secret sau secret de serviciu - acum ele, dupa publicarea, mâine, probabil în "Monitorul Oficial", vor putea fi accesate de către oricine asemenea documente si, cu alte cuvinte, nu mai avem nimic secret din perspectiva documentelor puse la dispozitie. Evident ca este treaba autoritatilor statului ca în dosarul Revolutiei sa faca lumina si sa dea deciziile corecte, bazate pe lege. De ce erau pâna acum clasificate? Pentru ca se spunea: Prejudiciaza siguranta nationala, siguranta publica ori interesele persoanelor de drept public sau privat. Dupa 20 de ani de la revolutie, mi-am asumat responsabilitatea, împreuna cu colegii mei, sa spunem foarte clar si raspicat tuturor românilor ca datele cu privire la revolutie nu mai pot pune în pericol nici siguranta nationala, nici apararea tarii, nici ordinea publica, nici interesele unor persoane de drept public sau de drept privat. Vreau sa spun ca a fost un efort conjugat al ministrului apararii, al domnului Oprea, care pe baza discutiilor pe care le-am avut, a facut pasul decisiv, dar si al ministrului justitiei si al procurorului general, care în urma discutiilor pe care le-au avut au pregatit cadrul necesar. Si, în ultima instanta, vointa unui guvern de a spune da adevarului, sa avem acces la aceste informatii, sa poata avea instantele de judecata posibilitatea sa le analizeze. Pentru ca aceasta era teama, si îmi amintesc într-o discutie de anul trecut cu domnul Maries, simbolul bataliei pentru transparenta si pentru aflarea adevarului Revolutiei, spunea ca avea o temere ca asemenea documente ar putea disparea: nefiind publice, neavând posibilitatea sa existe o copie dupa ele, s-ar putea la un moment dat sa dispara. Ei, din acest moment, toate acest documente nu vor mai putea disparea. Ele sunt publice, pot fi facute copii, pot fi arhivate si în alte parti decât în locurile unde se afla în momentul de fata, pâna la aflarea finala a adevarului despre Revolutia din 1989. Si cred ca este o datorie pentru un guvern, pentru un prim-ministru sa contribuie, ca unul care a fost un simplu participant pe strada în decembrie 1989, sa aflam exact ce s-a întâmplat. Cred ca generatia veche sau generatia tânara au dreptul la adevar.
Realizator: Cu aceasta descretizare, loviti în Ion Iliescu/.../?
Emil Boc: Nu, Doamne fereste. Eu va spun sincer, niciodata n-a fost intentia noastra de a viza persoane. Cred, însa, ca interesul public ne cere sa spunem lucrurilor pe nume. Avem oare ceva de ascuns? Eu cu siguranta nu am nimic de ascuns, si cred ca nimeni n-ar trebui sa aiba nimic de ascuns în privinta Revolutiei din 1989, pentru ca din nefericire au murit oameni, si-au pus viata pentru ca noi sa traim în libertate si sa avem o alta sansa si o alta soarta.
Realizator: Da, si înca nu stim...
Emil Boc: Si cred ca pentru asta avem o datorie morala, de respect elementar fata de cei care si-au dat viata ca lucrurile sa se cunoasca în detaliu si fara ascunzisuri. Ca sa nu mai vorbim de familiile victimelor, care /.../ au dreptul la adevar, au dreptul sa stie ce s-a întâmplat. Asa cum avem dreptul fiecare dintre noi sa cunoastem ce s-a întâmplat în 1989, dar cu atât mai mult cei care au suferit direct în urma Revolutiei fie prin faptul ca au avut victime în familie sau raniti.
Realizator: Da, ca pâna la urma s-a început cu o mare minciuna în România în '90, în sensul ca nu ni s-a spus numele teroristilor sau ce s-a întâmplat atunci. Acum credeti ca se va afla adevarul /.../?
Emil Boc: Eu sper ca e un pas decisiv spre aflarea adevarului. Spun doar ca se pune la dispozitie tot ce se poate pune la dispozitie. Nu am motive sa ma îndoiesc ca instantele nu vor avea buna-credinta sa mearga pâna la capat cu aflarea adevarului, dar de aici înainte si opinia publica poate sa-si faca o parere, o analiza cu privire la deciziile care s-au luat, persoanele care au fost implicate, scenariile care s-au vehiculat si toate aceste lucruri. Eu cred ca va fi un element important pentru, hai sa spunem, împacarea morala a societatii românesti, pentru a încheia cu un adevar care trebuie sa fie cunoscut de catre toti, ce s-a întâmplat în 1989.
Realizator: Faceti ce faceti si în fiecare zi, iata, mai scoateti o hotarâre din asta surpriza...
Emil Boc: Nu, n-a fost surpriza, ea a fost pregatita /.../ Întrebam si eu în timpul sedintei de guvern ce însemna simbolul "Radu cel frumos". "Radu cel frumos" era simbolul, era parola pentru comanda de lupta, de interventie.
Realizator: Ce faceati la Revolutie, ca veni vorba?
Emil Boc: Eram student în anul patru de facultate la Cluj. Avusesem un examen în acea zi, am fost în Piata Centrala a orasului. Îl stiam pe Matis, unul dintre cei care a fost împuscat în Piata Centrala a Clujului, facea parte din colegii din acea generatie, si ei ne-au spus: reveniti, haideti pe la ora 15:00 în piata. Stiam noi ce se întâmpla la Timisoara, aveam, ca studenti, informatii. Am revenit la ora 15:00. La ora aceea, Matis împreuna cu mai multi colegi erau deja în fata armatei si a politiei, care facusera un zid, sa nu poata trece, si dintr-o data, va spun sincer, am auzit tragându-se. Nu puteam sa îmi imaginez ca se trage. Si, instinctiv, toti ne-am aruncat pe unde am putut. Eu, fiind în partea dinspre statuia lui Matei Corvin, unde era un gard viu..
Realizator: Deci ati fost fost acolo
Emil Boc: Chiar acolo.
Realizator: Dar au murit oamenii acolo, nu?
Emil Boc: De lânga mine, o sa îmi amintesc toata viata scena aceea, când am auzit ca se trage, instinctiv toti s-au aruncat pe unde au putut. Eram întâmplator acolo, în ultima instanta. Îmi amintesc, era un tânar undeva la 28-30 de ani care avea un fâs rosu si prin fâsul rosu iesea sângele - o sa tin minte toata viata - de undeva de aici, de la brat.
Realizator: A, si a cazut chiar lânga dumneavoastra?
Emil Boc: Era lânga mine, s-a ridicat si am vazut ca facea asa si am vazut sângele cum iesea/.../ S-a tras în asfalt si au ricosat, putea sa ricoseze oriune, în oricine în momentul acela. Ne-am rasfirat pe toate partile, mergeam spre partea spre central, veneau din Manastur, am urcat spre Zorilor, unde stateam, am coborât dupa-masa, spre seara, înapoi în centru, ca fiind cu colegii mei în caminul Avram Iancu - acolo stateam - si eram exact pe locul unde era revolutia, sigur, ne-au legitimat, ca studenti... Am zis: domnule, stam în caminul Avram Iancu, aici. Vazusem deja în partea aceea cum intervenisera masini si spalau strada, aranjau, erau masini ale politiei, nu te lasau decât daca aveai acolo dovada ca stai, cum eram noi în caminul Avram Iancu, acolo când mergeam, iar a doua zi ne-am dus în Piata Centrala a orasului, dupa care am fost unul dintre cei care am participat pâna prin vreo 10-15 ianuarie în conducerea orasului, în conducerea judetului din partea studentilor.
Realizator: Serios, nu am stiut asta.
Emil Boc: Dupa care m-am lasat pagubas si m-am apucat de scoala.
Realizator: O sa aiba din nou subiecte de mâine încolo acolo ziaristii de tocat. Adica ati fost în conducerea orasului? Unde, la primarie acolo?
Emil Boc: La partea de primarie. La partea primarie, eram din partea studentilor prins în acel... - daca va dati seama câta inconstienta, acuma gândindu-ma, noaptea de 22 spre 23, deci dupa ce plecase Ceausescu, eram în sediu acolo, la vechea primarie din Cluj, si faceam prin rotatie la paza sediului. Si stateam cu bâta si pazeam... Pe cuvântul meu..
Realizator: Aveati arme?
Emil Boc: Ce arme?! De unde sa avem arme si asa ceva?
Realizator: Erau /garzile patriotice/, care...
Emil Boc: Da, dar nu aveau. Si stateam la pânda... stateam sa pazim sediul si faceam câte o ora, o ora jumatate afara, stateam cu bâta la pazitul sediului. Eram inconstient, putea veni oricine. Nu constientizam pericolul, acum îmi dau seama ca nu constientizam pericolul care putea sa existe. Mai mergeam din când în când, le mai spuneam de pe balcon oamenilor care erau în fata primariei, adunati acolo, le mai spuneam una, alta despre revolutie, mai interveneam...
Realizator: /.../ pe balcon, era deja pusa statia acolo sau...?
Emil Boc: Da, era un microfon montat acolo. Înca din timpul zilei, din dupa-masa zilei era montat acolo un microfon, dupa care mai interveneam în diverse lucruri din oras, unde mai mergeam si mai puneam paza unde se spargeau geamuri la institutii publice. Stiu ca aveam aceasta constiinta, trebuie sa salvam institutiile publice. Ca erau alimentare, magazine sau institutii, trimiteam sa pazim acolo.
Realizator: /.../
Emil Boc: Dupa care am fost din partea studentilor reprezentant în acea structura, m-am deplasat dupa aia la Casa de Cultura, unde, pâna prin ianuarie ne-am organizat, studentii, în noua formula de organizare, dupa care, fiind în anul IV, un an terminal de pregatire a studiilor, eram în ultimul an de facultate, m-am orientat spre studii si m-am lasat de... Si am revenit dupa vreo 7 ani, 8 ani.
Realizator: Deci puteati ramâne de atunci în politica, cum s-ar spune. Era CFSN, se înfiintase...
Emil Boc: Puteam ramâne. Nu am avut, nu am cerut niciodata nici certificat de participant.
Realizator: Nu aveti de-astea de revolutionar? Pai de ce nu aveti? Erau scutiri de impozite, erau...
Emil Boc: A fost o chestiune /.../Asta traiesti o data nu în viata, ci o data pe secol prinzi un asemenea moment istoric, sa îl simti ca atare. Adica nu aveam constienta pericolului exact, nu-l constientizam. Dupa aceea, vazând toate imaginile, ne-am dat seama prin ce am trecut/.../
Realizator: Deci au murit oameni la Cluj?
Emil Boc: Cum sa nu?! În Piata Centrala au murit foarte multi oameni.
Realizator: A fost prins cineva ca fiind vinovat?
Emil Boc: Au fost, daca nu gresesc, doua condamnari deja. Au fost deja doua condamnari si o parte din dosare încât sa mai judeca.
Realizator: Si ati avut si colegii care au murit, colegi de facultate?
Emil Boc: Nu, nu, colegii de facultate nu am avut; colegi de generatie, da, de generatie pe care îi stiam. Când am stat în internat la Liceul Sincai, printre cunostinte am avut persoane care/.../
Realizator: Dar cum vi se parea atunci revolutia, ce vedeati ca se întâmpla în Bucuresti? Vi se parea ca e lovitura de stat, vi se parea ca e pe bune?
Emil Boc: Nu, pe bune, totul mi se parea pe bune.
Realizator: Pe bune, nu?
Emil Boc: Deci totul. Aveam impresia ca este chiar pornita o revolta populara, o ura, o aversiune fata de sistem, care nu mai putea... Si cu atât mai mare era contrastul în ce vedeam, ca nu îmi puteam imagina ca limbajul oficial era cum sa tragi în oameni: omul este cea mai importanta valoare si tu sa tragi în om! Nu puteai concepe la prima vedere. Finalitatea era însa alta, dar ce am perceput era o miscare naturala a oamenilor de a schimba regimul, asa o percepeam.
Realizator: Si astazi?
Emil Boc: Acum însa am mult mai multe semne de întrebare decât atunci. Nu aveam informatia necesara la acea vreme.
Realizator: Dar visati dumneavoastra atunci sa conduceti Primaria din Cluj, că era tot în sediul unde aÅ£i lucrat ca primar?
Emil Boc: Nu, nu. Era într-unul din sediile primăriei, că Primăria din Cluj are două sedii, un sediu central ÅŸi un al doilea sediu unde este actualul sediu al primăriei. Deci într-unul din sediile primariei, acolo.
Realizator: Despre prim-ministru nici atât nu va gândeaÅ£i, dacă nu v-aÅ£i gândit la primar?
Emil Boc: Nu mi-a trecut prin minte aÅŸa ceva de la revoluÅ£ie. De aceea, cred că orice lucru care se află - simt ca ÅŸi pentru mine - este o eliberare, ÅŸi o încercare de a afla tot ce s-a întâmplat, ÅŸi mai ales de a duce până la capăt demersurile judicare.
Realizator: Nu, că ar fi bine să prindem teroriÅŸtii, măcar o parte din ei, ÅŸi pe urmă să începem ÅŸi la celelalte evenimente din '90 încoace învăluite în mister, să aflam care sunt vinovaÅ£ii.
Emil Boc: Deci a fost un moment pe care mi-l voi aminti toata viata, la Cluj...
Realizator: Da, va cred. Si tânărul acela cu geaca roÅŸie...?
Emil Boc: Nu l-am mai întâlnit.
Realizator: Era doar rănit, nu a murit.
Emil Boc: Nu mai ÅŸtiu nimic de el.
Realizator: S-a ridicat în picioare...
Emil Boc: Îl am ÅŸi acuma în minte, daca vi-l pot descrie...
Realizator: Poate vă vede acum la televizor.
Emil Boc: Dar îmi amintesc, parcă ar fi fost ieri.
Realizator: Aţi mai ţinut legătura cu colegii ăştia din facultate?
Emil Boc: BineînÅ£eles, cu care am fost, mai sunt în legatura cu...
Realizator: Si parintii dumneavoastra stiau ca sunteti la revolutie, ca...
Emil Boc: De unde sa stie? Ei stiau ca sunt la facultate, facând scoala, ca asta este soarta. Parintii muncesc ca sa-si trimita copiii la scoala. Noi eram întâmplator, ca hai sa fim seriosi, noi nu am fost parte la o actiune premeditata. Matis, împreuna cu celalalt coleg care a decedat din nefericire în revolutie, noi ne stiam din zona centrala, fiind intelectuali care umblau pe la librarii, cafenele, povesteau, ei erau aceia care au fost nucleul revolutiei de la Cluj, si ei din nefericire au fost primii care au cazut în fata soldatilor. Si mai am o scena de parca este dintr-un film de Oscar, piata centrala a Clujului, Piata Matei Corvin, era împânzita de militari care stateau, îmi amintesc, cu arma la picior, în pozitia aceasta, si va spun, nu este film, îmi amintesc si acuma fete, doua fete, si acum le vad, cu garoafe în mâna, mergeau si puneau garoafe în pustile soldatilor. Am vazut cu ochii mei, si întrebau: "Sunteti de aceeasi vârsta cu noi, de ce puneti armele spre noi?" Deci le-am simtit, le-am vazut acolo si atunci mi-am dat seama ca este o miscare naturala, nu se pot regiza lucrurile acestea. Bun, erau si foarte multi pe margine care nu stiau ce se întâmpla, sa intre sa nu intre, erau foarte multi care stateau pe margine si se uitau. Eu am nimerit acolo pentru ca, repet, ma dusesem chemat de colegii mei si în momentul acela am ajuns si cred ca la vreo cinci minute a început să se tragă. Habar nu aveam ca se va trage sau ca va fi acest...
Realizator: E si chestiune de destin. Vedeti, 20 de ani mai târziu dumneavoastra ati revenit în fruntea maselor.
Emil Boc: Asta este destinul.
Realizator: Ati fi putut ramâne de atunci...
Emil Boc: Putea sa se întâmple, dar putea Doamne fereste sa se întâmple /.../. Unul dintre participantii la revolutie care a fost ranit, a fost omorât printr-un glont în cap, chiar aici în frunte. Acum nu mai pot sa spun daca a fost premeditata, trasa din alta parte, se mai vorbeste ca a fost o alta locatie secreta în preajama pietii de unde cica s-ar fi tras, dar nu am eu dovezile sa le spun. Cert este ca au fost rafale de arme pe care le-am auzit si le-am vazut, este clar. S-a tras, nu s-a tras, nu as putea spune, ca nu s-a tras în plin. S-a tras cred în asflat si de acolo a ricosat.
Realizator: Pai cu ocazia asta s-a desecretizat si ce s-a întâmplat la Cluj, nu?
Emil Boc: Pai o sa aflam toate datele, toate ordinele, comanda ce s-a facut /.../.Bun, au fost alte locatii în Cluj unde s-a tras cred în plin, la fabrica de bere, la Astoria la pod, nu am fost acolo prezent, dar acolo am înteles ca s-a tras mult mai direct în Cluj.
Realizator: Da, apropos de Oscaruri. Ati vazut acum filmele care au câstigat la Oscar?
Emil Boc: Nu, nu am vazut niciun film.
Realizator: Nici Avatar, nici asta cu exploziile din Irak?
Emil Boc: Nu, nu le-am vazut, dar sper ca o sa-l vad. M-a fascinat ideea ca o actrita ia si Zmeura de Aur si Oscarul.
Realizator: Bine, pentru filme diferite, Sandra Bullock. Cei doi regizori care au câstigat erau fosti soÅ£ si sotie. Chestiuni istorice interesante. Revenim acum la...
Emil Boc: Mai este o hotarâre care am adoptat-o astăzi referitoare la mediul rural. Există înca în România 97 de localitaÅ£i si peste 2.000 de catune care nu a curent electric. În total 100.000 de gospodarii.
Realizator: 100.000?
Emil Boc: 100.000 de gospodarii nu au curent electric.
Realizator: Nu am stiut. Adica nu au nici televizor, nu au nimic.
Emil Boc: Adica nu se uita la Dan Diaconescu în direct, asta este din nefericire.
Realizator: Si astea sunt în 97 de localitati?
Emil Boc: În 97 de localitati care nu au curent în România si mai sunt aproximativ 2.000 de catune, adica pâlcuri izolate de case, stiti, adica grup de case izolate în diverse localitati, sate din România.
Realizator: Si ce faceti? Le trageti curent?
Emil Boc: Astazi am decis ca Ministerul Economiei prin Electrica sa preia acest program de electrificare în perioada aceasta, 2010-2011-2012, în valoare de 225 de milioane de euro din resursele Electrica, pentru finalizarea întregului proces de electrificare practic a localitatilor din România si să aibă curent acei oameni care traiesc in 100.000 de gospodarii - pot fi mai multi oameni, va dati seama, o gospodarie daca are cel putin doua persoane, sunt 200.000 de oameni care nu au curent electric în tara asta.
Realizator: Si cum stau oamenii astia? Ei stau de 30-40 de ani fara curent, oamenii astia?
Emil Boc: Acestia traiesc, din nefericire, ori poate unii dintre ei daca sunt întro situatie mai fericita sa aiba autogenerator, daca, dar putini va dati seama sunt cei care pot sa-si permita acest lucru.
Realizator: /.../
Emil Boc: Altii sunt în situatia în care, cum se zice la noi în Ardeal, nu stiu, lumânare sau lămpaÅŸ. Si eu când ma duc la tara si se mai întrerupe curentul mai foloseam lumânarea si lămpaÅŸul.
Realizator: Se întrerupe curentul când mergeti dumneavoastra la tara ca prim-ministru?
Emil Boc: Am patit si asta la parintii mei, din motive tehnice, dar eu am prins perioada aceea cumplita între anii '85 si '90. Un an, între '84 si '85 am stat acasa. Am terminat liceul în '84 si m-am pregatit pentru facultate, am lucrat la CAP...
Realizator: Pai cât aveati?
Emil Boc: 18 ani.
Realizator: Pentru ce ati lucrat la CAP, pentru bani?
Emil Boc: Ce vremuri, stati un pic, erau vremuri...
Realizator: Bun, povestiti, nu am stiut.
Emil Boc: Tinerilor din ziua de azi când le spui aceste lucruri zâmbesc. La copii mei este greu să le explic cum era pe vremea lui Ceausescu. Acuma am fost cu fetele si am vazut 'Amintiri de epoca de aur' pe DVD, partea aceea si s-au distrat de minune când au vazut câte absurditati puteau sa se ntâmple în vremea aceea. De exemplu, eu am terminat liceul în 1984, Liceul Sincai din Cluj Napoca. Am dat la drept si am cazut primul sub linie cu 8,68, si acuma îmi amintesc media, 8,71, a fost prima medie sub linie. Primul sub linie, va dati seama ca au fost 25 de locuri si eu eram al 26-lea /..../
Realizator: Mama, câti erati ...
Emil Boc: Erau 25 pe un loc, ca asa era la drept, 25-30 pe un loc, asa era concurenta în vremea aceea. Bun, marea mea ambitie, ca nu am luat nici o ora de meditatie, desi parintii mei s-au oferit sa ma plateasca. Am fost orgolios, fusesem la olimpiadele nationale de istorie, câstigasem premiul III, mentiuni speciale si zic "Ei, unde am eu nevoie de meditatii?" Nu, la vremea aceea un an cu o meditatie cu un profesor care-ti mai ordona putin informatia putea sa fie sutimea aia care ma declara admis la facultate. Am picat primul sub linie. Solutia era plecatul în armata. Ai terminat liceul, nu ai intrat la facultate, armata.
Realizator: Si faceai si lunga armata.
Emil Boc: Faceai un an si sase luni, cum se spune berila la armata. Un an si sase luni armata. Bun, atunci toti spuneam: te duci în armata un an si sase luni de zile, ai uitat; vii de acolo, nu mai poti reface, pentru ca sa intri la drept îti trebuie învatare serioasa. Singura cale prin care puteai sa stai un an acasa si sa te pregatesti pentru facultate era sa lucrezi la CAP, cu mentiunea ca optezi anul viitor inclusiv pentru posibilitastea de a da la facultatea de agronomie. Deci ca sa dai la agronomie aveai nevoie de un an de practica. Ori îl faceai prin liceul de specialitate, ori trebuia sa lucrezi la CAP si era un motiv pentru care nu te duceai în armata. Am lucrat la CAP-ul din Calata - la noi în sat nu a fost si in comuna nu a fost CAP - asa ca noi nu am prins comunismul în formal lui pura...
Realizator: Dar de ce? Nu au vrut taranii de acolo?
Emil Boc: Nu, era zona de munte, acolo nu prea s-au bagat comunistii în forma deplina. Deci la mine în comuna nu a fost niciodata comunismul în sensul unificarii proprietatilor. Parintii mei din tata în fiu au avut pamânt si acuma au si au pamântul si aveam proprietatea nioastra individual. Si micii meseriasi care lucrau la munte, motii, nu au prins comunismul acela adevarat, dar la 17 kilometri de satul meu este localitatea Calata unde era CAP si acolo am lucrat anul acela. Nu mergeam eu în fiecare zi, trebuie sa recunosc, dar mergeam de doua ori pe saptamâna, în partea finala, când m-am pregatit pentru facultate, nu am mai mers atât de des, dar am lucrat acolo.
Realizator: Si ce ati lucat acolo efectiv?
Emil Boc: Am mers pe câmp si luat balotii si pusi în tractor, munca...
Realizator: Adica chiar faceati munca pe bune?
Emil Boc: Da, bineînteles si era o placere sa lucrez pe câmp, la cosit daca era nevoie, ce trebuia.
Realizator: /..../
Emil Boc: Marele avantaj al vietii la tara este ca înveti de toate, iar parintii mei, carora le multumesc din suflet pentru ca m-au învatat de toate, de când am fost acolo de mic, ba parte de tâmplarie, parte de coasa.
Realizator: O sa vedem în seara asta un film cu tâmplaria...
Emil Boc: Si este bine sa învete copiii de toate, ca nu se stie în viata unde si de ce au nevoie. Deci am stat anul acela acasa dupa care am mers la facultate. Si ca sa vedeti ironia vieitii, ca asa este viata, fiind la tara nu am aflat ca s-au schimbat materiile de admitere la drept. Eu când am dat, am dat din istorie; nu, filosofia era obligatorie si era la alegere economia politica si istoria. Eu, care fusesem la olimipade de istorie faza nationala si chiar obtinusem premii sau mentiuni în fiecare an, din clasa a X-a pâna într-a XII-a, am optat la alegere între economia politica si istorie pentru istorie. Anul urmator nu s-a mai dat la alegere din istorie, ci la Drept, filosofie si economie politica si când m-am dus sa ma înscriu, copil venit de la tara sa se înscrie, pregatit, nu am mai gasit materia de admitere. Atunci m-am înscris în singurul loc unde se putea da la cele doua materii, la Facultatea de Istorie-Filosofie.
Realizator: Asa v-ati sucit deci...
Emil Boc: Si am intrat primul la Facultatea de istorie-filozofie. Va dati seama, pregatit pentru drept, fara meditatii...
Realizator: Si câti erau la filozofie-istorie?
Emil Boc: 5-6, cam asa ceva erau pe un loc la istorie daca nu gresesc. Am intrat primul cu 9,87 sau ceva de genul acesta, am intrat primul la facultate, am facut facultatea de istorie-filozofie, dupa care în anul acela al revolutiei, trebuie sa ne întoarcem, nu puteai sa faci doua facultati în paralel când era pe vremea comunistilor, trebuia sa termini prima facultate si sa o faci pe a doua. Si atunci, pentru ca unde eram, la Facultatea de Istorie-Filosofie s-a mai prelungit cu un an, pentru ca am optat pentru specializarea Psihologie si mai trebuia un an, deci eu am pe diploma filozofie-psihologie.
Realizator: Sunteti psiholog?
Emil Boc: Da. Nu am practicat niciodata dar am facut psihologia un an de zile..
Realizator: /.../
Emil Boc: Da, am avut profesori de marca, profesorul Radu de la Cluj, cel de la care a continuat Mircea Miclea psihologie si partea de filozofie. Profesori de exceptie, profesorul Radu, profesorul Mare, profesori de exceptie.
Realizator: /.../
Emil Boc: Si atunci, în anul acela, concomitent al dat admitere la drept imediat în '90, am intrat la Facultatea de Drept si am facut primul an la fara frecventa. Din al doilea an m-am transferat la zi si am facut concomitent Facultatea de drept cu terminarea Facultatii de istorie-filozofie, dupa care am continuat la zi. Deci primul an l-am facut la fara frecventa pentru ca nu se putea sa dai la zi la ambele în acel moment, m-am transferat dupa aceea, dupa ce am terminat facultatea de istorie-filozofie, si am mai facut înca trei ani la zi facultatea de drept si am terminat-o în '95.
Realizator: Sunteti înversunat, cum se spune, încapatânat, nu va lasati cu una cu doua.
Emil Boc: Si asta a fost pentru ca-mi doream dreptul, asta era pasiunea de mic pe care o aveam, dreptul.
Realizator: Dar între timp cu ce bani traiati, cine va tinea la facultate, cum se zice?
Emil Boc: Parintii. Pai asta era, dar noi vacantele mergeam acasa si munceam, nu pentru ca ne obligau parintii, ca sincer sa fiu, parintii cred ca si-ar fi dorit sa ne protejeze, dar asa era la tara, fiecare avea partea de coasa, partea de lucrat la...
Realizator: Deci erati si mai multi frati, nu?
Emil Boc: Cinci.
Realizator: Si îi tinea si pe ceilalti în scoala?
Emil Boc: Eu ma tot mir cum parintii mei au reusit..., în permanenta, pâna am terminat, erau trei la scoala, trei prinsi ori scoala si facultate, ori.., trei copii. Eu ma gândesc acum ca am doua fetite, ma descurc. Bun, nu ma plâng, dar sa fie trei copii în facultate cu toate nevoile care tin de chirie, de întretinere, de mâncare... Pe vremea comunismului, va dati seama ca era greu sa poti gasi resurse financiare, dar asta a fost obisnuinta parintilor sa munceasca pentru copiii lor. Visul oricarui om de la tara este sa-si vada copilul ca face o scoala, facultate, si pentru asta face orice. Si parintii mei asta au facut. Nu au facut averi acasa, palate, dar au investit în noi trmitându-ne la scoala. Si acuma, v-am spus ca mai primesc de la mama si de la tatal meu pachete /.../ Am gasit într-o zi pachet cu numele acolo, ca la toti copiii. Asta este. Va dati seama, parintii mei de 86 de ani si de 77...
Reporter: Si care au pensii mici si ei ca si ceilalti români...
Emil Boc: Pensie mica. Mama mea cred ca are pensia minima, 3.600.000, undeva acolo, tatal meu un pic mai mult, dar înca lucreaza în gospodarie, se întretin si fac..., si nu accepta sa-i întretina copiii pentru ca desi am dori cu totii sa-i sprijinim, dar...
Realizator: Dar fetele dumneavoastra ce zic acuma vazând DVD-ul acela cu comunismul?
Emil Boc: Bun, se distreaza si nu cred ca acest lucru chiar a fost posibil, dar asta este. Asa ca sa se bucure tinerii din ziua de azi ca nu au fost la parte la multe din absurditaile vietii.
Realizator: Putea fi si mai rau.
Emil Boc: Nu spun ca azi e perfect, dar este alta lume.
Realizator: Se vaita mult si tinerii din ziua de azi, o sa va arat...
Emil Boc: Cu problemele specifice vârstei de astazi. Bun, acuma nu mai ai probeleme sa aspiri sa poti ajunge în Europa. Atunci nici nu puteai sa te gândesti ca aveai vreo sansa ca tânar sa vezi Parisul, sau sa vezi Roma. Puteai sa le vezi prin carti undeva sau la televizor ne uitam. /.../ca puteam fi vreodata în Roma sau Paris, ce sa mai vorbesc de America.
Realizator: Nu era internet, nu era telefon mobil, nu era...
Emil Boc: Alea doua ore de televiziune pe care le aveam... Cand vedeam Pistruiatul duminica dimineata, era sarbatoare nationala sau când era Chaplin si Stan si Bran sâmbata seara de la sase la sapte, ce sa spun, era sarbatoare, alergam de pe deal sa vedem filmele acelea, ca astea erau, sau Mihaela desene animate, si acuma tin minte, de la opt fara zece la opt erau desene animate cu Mihaela.
Realizator: Si copiii se culcau la opt. Vremuri, ma rog, cu frumusetea lor si cu dezavantajele lor si acuma ne întoarcem în vremurile de electrificare.
Emil Boc: Când terminam electrificarea la acele 100.000 de gospodarii pe care le avem.
Realizator: Deci 100.000 de români nu au curent în momentul asta.
Realizator: /.../ si oameni astia nici nu au votat, presupun, daca nu au stiut ce se întâmpla. Ei cred ca în continuare Ceausescu este la putere, nu?
Emil Boc: Asta nu mai stiu, dar a fost odata un sondaj parca si a reiesit ca în nu stiu ce vârf de munte, într-un catun din acesta, mai cred oamenii ca nu s-a schimbat regimul.
Realizator: Dar explicati-mi, ca sa sfârsim cu destinul acesta al dumneavoastra, si când s-a schimbat viata dumneavoastra? Când l-ati cunoscut ope Traian Basescu sau cum ati intrat în politica?
Emil Boc: Nu. Deci am terminat în '95 facultatea dupa care am devenit asistent la Facultatea de Stiinte Politice din Cluj, prima data la Facultatea de istorie-filozofie, secÅ£ia Stiinte Politice.
Realizator: Ati terminat bine daca ati devenit asistent.
Emil Boc: Da, am terminat si facultatea de drept, am terminat cu noua cincizeci si...
Realizator: Deci erati supertocilar...
Emil Boc: Da, daca vreti sa definiti notiunea de tocilar..
Realizator: /.../
Emil Boc: Nu cu 10, n-a fost cu 10, a fost 9,50-9,58... Prima, cu 9,87; a doua 9,50...
Realizator: Stiu ca ei ramâneau asistenti, astia, sefii de promotie puteau ramâne asistenti.
Emil Boc: Da, puteai sa ramâi, mai ales ca avem combinatia buna între istorie, filozofie si drept. Atunci s-a înfiintat Facultatea de Stiinte Politice la Cluj. Am fost unul dintre fondatori... Trebuie sa fiu corect, profesorul Vesta, cu profesorul Boari, cu profesorul Marga au fost cei care au adus stiintele politice la Cluj ca sectie, în 1994. Dupa care, în '96, am fost fondator. Deci la sectie am fost primul angajat, dar ei au fost cei care /.../ au fost titulari. În '96, departamentul s-a transformat în facultate, unde între cei patru fondatori au fost Vasile Puscas, Dan Pavel...
Realizator: Puscas, ministrul?
Emil Boc: Da, Vasile Boari, si eu. Am fost cei care am semnat memoriul adresat rectoratului, lui Andrei Marga...
Realizator: Marga, fostul ministru?
Emil Boc: Fostul ministru, da, care era rector, care a avut un rol important în aparitia stiintelor politice la Cluj, si s-a înfiintat Facultatea de Stiinte Politice si Administratie Publica. Dupa care a aparut Sectia de Jurnalistica, dupa care Sectia de Comunicare, si astazi este una dintre cele mai importante facultati din România de profil. Fara sa le fac reclama, dar sunt foarte buni. Si am evoluat de la preparator, asistent, lector si conferentiar. La conferentiar m-am oprit, ca am intrat în politica si nu poti sa le faci pe amândoua bine.
Realizator: Si intrarea asta în politica, cum ati facut-o?
Emil Boc: Bun, eram recunoscut în plan local pe probleme juridice si...
Realizator: Avocat bun.
Emil Boc: ...în paralel intrasem în avocatura, dar nu prea am profesat, pentru ca, fiind si cadru didactic, nu puteam sa le fac foarte bine, dar am fost si avocat. Dupa care a fost deputatul Iuliu Pacuraru, care atunci era presedintele filialei, care a insistat sa intru în politica. Ma vazuse el pe la tot felul de conferinte, la televizor mai apaream cu pozitii juridice...
Realizator: Filiala deja era a PD?
Emil Boc: A PD.
Realizator: PD-FSN cum era pe atunci.
Emil Boc: PD... PD-FSN
Realizator: Ma rog.
Emil Boc: Si am intrat în politica atunci... Prima data am refuzat. Dupa aia, la insistentele lui Iuliu Pacuraru, deputatul de atunci al Partidului Democrat, un om, repet, corect si care a avut rolul de a insista, ca daca nu insista nu intram în politica. Si atunci am zis sa vad care e diferenta. Le predau studentilor la scoala si la facultate politica, stiinte politice, mi-am facut teza de doctorat în separatia puterilor în stat, lucruri de politica concreta, hai sa vedem care e si practica politica. Asta a fost motivatia esentiala, sa vad diferenta între teorie si practica.
Realizator: Asta era prin '96?
Emil Boc: Asta era în '96. În '96 am intrat în politica în partea aceasta. Am fost vicepresedinte de filiala acolo, la Cluj, la organizatia PD Cluj pâna în 2000. În 2000, din perioada de guvernare... PD a avut o perioada de declin. Dupa care am fost propus, pentru ca ma observasera colegii de la Bucuresti, cum trimit eu acum în teritoriu, sa vada în filiale care sunt perspectivele, ce sunt. Aici a avut un rol major Ion Oltean, care fusese trimis de la centru...
Realizator: În momentul ala era Petre Roman seful partidului...
Emil Boc: Petre Roman era presedintele partidului, da, presedintele partidului era Petre Roman, la care, împreuna cu Vasile Blaga, cu domnul Stelian Dutu, care era la Constanta, cu Cristi Dumitrescu, care acum e la PSD, ei au fost aceia care au fost la Cluj si se ocupau de noi. Si Ion Oltean a fost acela care a insistat sa optez pentru presedintia filialei si sa candidez. Eu n-am vrut, m-am dus la mare.
Realizator: Cum adica la mare?
Emil Boc: În concediu. Au insistat, si aici e iarasi meritul sau nemeritul, nu stiu care din ele, trebuie sa le multumesc sau sa nu le multumesc...
Realizator: Erau alegeri pentru filiala sau pentru primaria...
Emil Boc: Nu, pentru filiala, ca sa mai aduca sânge proaspat. Politica noua, de a aduce sânge proaspat cu oameni noi, pentru ca fusese un rezultat slab în alegeri în 2000. Si în 11 august, si acum tin minte, în 11 august 2000, am fost ales presedinte al filialei în cadrul...
Realizator: N-ati mai plecat la mare?
Emil Boc: Am plecat la mare, si m-au adus de acolo. Am stat pâna în ultima zi de concediu si am venit, si au pus alegerile în ziua când am ajuns. Am candidat cu înca un coleg de la Cluj, care acum este prefectul judetului, un coleg de-al meu... Ne-am respectat si ne respectam tot timpul, un profesor universitar remarcabil, profesorul Stamatian. Am avut o competitie eleganta, cu câteva voturi, nu stiu cu câte am câstigat eu în plus, acolo. Asta a fost în august 2000. Dupa care, în noiembrie a fost campanie electorala pentru alegeri la Parlamentul României, si presedintele filialei e cel care deschidea lista PD-L. În campanie am optinut nu stiu câte, 7,30 - 7,40 procente, si am fost ales în Parlament în noiembrie 2000. Am intrat în 2001 în Parlament, comisia juridica, comisia constitutionala, a aparut în Partidul Democrat Liberal competitia pentru presedintia partidului.
Realizator: Se schimba Petre Roman...
Emil Boc: Si atunci am fost cooptat de Traian Basescu sa fac parte din echipa lui de sustinatori, dar nu ne-am stiut înainte, nu ne-am cunoscut niciodata înainte personal, îl stiam de la televizor, cum îl stiu toti români. A fost mai mult o apropiere pragmatica si de idei, de a spune lucrurilor pe nume. Fiind pe parte juridica, am facut parte din echipa celor 5 care au sustinut motiunea lui Traian Basescu. Am devenit vicepresedinte al PD, dupa aia presedinte executiv si, dupa 2004, presedinte.
Realizator: Deci cam asta e traseul /.../
Emil Boc: Cam asta ar fi în mare /.../
Realizator: Deci l-ati sustinut pe Traian Basescu /.../
Emil Boc: Asa este statutul Partidului Democrat Liberal.
Realizator: Da, da.
Emil Boc: Petre Roman a candidat pe o motiune cu un grup de sustinatori, din care nucleul e format din cinci persoane care sustin si prezinta motiunea. Eu cu alti cinci colegi am facut parte din grupul de sustinatori ai motiunii lui Traian Basescu, care a fost declarata câstigatoare, dar dupa care s-au facut alegeri de vicepresedinti din ambele tabere, n-a fost exclusivism, ca elimina unii pe ceilalti. Îmi amintesc ca domnul Pana, Viorel Pana atunci, care fusese din tabara lui Roman, fusese ales vicepresedinte. Si alti colegi la fel.
Realizator: A, si cum v-ati împrietenit cu Traian Basescu?
Emil Boc: Si dupa aceea a început o munca de echipa, am trecut prin anii grei ai opozitiei, când mai tot aflam ca a luat PSD 28 de la Bistrita, 28 de primari de la Caras Severin, 20 de primari de la Bihor. Si acum tin minte, aflam numai asa, ca a mai luat primari, i-a luat asa gramada. Am trecut prin vremurile grele de opozitie.
Realizator: Dar acum, apropo de aceste alegeri, Crin Antonescu e bine ca a iesit în sefia PNL?
Emil Boc: Decizia PNL trebuie respectata si vointa unui partid nu se comenteaza de ceilalti. E o decizie interna.
Realizator: /.../
Emil Boc: E foarte bine si i-am urat succes.
Realizator: Era mai bine Ludovic Orban?
Emil Boc: Eu nu ma pronunt în treburile interne, cum nu îmi place... nu mi-ar placea nici mie probabil sa-mi faca aprecieri în interior. E decizia PNL, care trebuie respectata.
Realizator: Dar Ponta la PSD?
Emil Boc: L-am felicitat, e un lucru bun pentru politica româneasca ca oameni tineri ajung în pozitii de vârf, si împreuna inclusiv cu Victor Ponta sa putem schimba cât mai multe lucruri pe care sunt convins ca le dorim sa fie schimbate în aceasta tara.
Realizator: Deci v-ati împacat, nu mai sunteti certati, /ca el era cu bataia/...
Emil Boc: Nu, nu...
Realizator: Dumneavoastra ati zis ca e procuror comunist.
Emil Boc: Nu, intentia mea era sa spun ca are mentalitati...
Realizator: Comuniste.
Emil Boc: ...prin declaratia facuta. Dar a fost o atmosfera de campanie, era în campania la partid, a trecut. Am trecut peste acel incident.
Realizator: Dar acum vreti musai sa îl revocati pe Mircea Geoana.
Emil Boc: A fost o decize pornita de la grupul parlamentar din Senat în baza unui abuz si a unor abuzuri săvârÅŸite de preÅŸedintele Senatului. Din datele prezentate de colegii mei, din nefericire, domnul Mircea Geoana a încetat sa se mai comporte ca un preÅŸedinte al Senatului României si a devenit un preÅŸedinte al senatorilor PSD, apărând interesele celor de acolo, motiv care i-a determinat pe colegii mei sa declanÅŸeze o procedura prevăzută de regulament. PreÅŸedintele Senatului a refuzat sa pună pe ordinea de zi sau să supună votului plenului un lucru asupra căruia nu se tranÅŸase în Biroul Permanent sau care fusese discutat în Biroul Permanent. Regulamentul spune că orice problema din Biroul Permanent poate fi repusa în plen, iar plenul, în orice democraÅ£ie, este suvern, plenul camerei respective. Or domnul Mircea Geoana a refuzat sa supună plenului camerei decizia ca independenÅ£ii să îsi pastreze locurile în comisii, ceea ce e un lucru normal si de bun-simt, nu îi scoti pe oameni din comisii sa îi trimiti - ce sa faca? Au fost alesi totusi în Parlamentul României, au o anumita profesie, au facut parte dintr-o comisie, îi lasi sa activeze. De aceea domnul preÅŸedinte al Senatului s-a comportat ca un preÅŸedinte servind interesele PSD si nu în interesele Parlamentului României, motiv pentru care a fost declanÅŸată aceasta procedura.
Realizator: Vreti sa schimbati musai, cum se spune?
Emil Boc: E vorba de aplicarea unor proceduri, repet, regulamentare, prevăzute.
Realizator: Si pe cine o sa puneti în locul sau?
Emil Boc: Vindem pielea ursului din pădure?
Realizator: Nu stiu, va întreb...
Emil Boc: Important este sa se deruleze treaba în principal a grupului senatorial /.../
Realizator: Ar putea fi tot un PSD-ist sau un PDL-ist neaparat?
Emil Boc: Nu mă hazardez în niciun fel de pronosticuri, e treaba politica si procedurala a grupului de la Senat sa urmeze o procedura prevăzută de regulament.
Realizator: Deci cumva s-a tras de la independenţi, de la problemele...
Emil Boc: Bun, domnul preÅŸedinte Geoana mai are din nefericire o încălcare a regulamentului constatata de Curtea ConstituÅ£ională, când cu supervotul, ca a votat dublu si nu avea dreptul si a fost constata chiar printr-o decizie a CurÅ£ii ConstituÅ£ionale, a fost un argument, iarasi, am înteles, în cererea de revocare formulata de senatori.
Realizator: Dar independentii pâna la urma vor forma un partid foarte foarte mare /.../ Emil Boc: Daca îl invitati pe domnul Oprea sau pe ceilalti colegi, sunt convins ca va vor da detalii despre intentiile domniilor lor.
Realizator: Sa înteleg ca vor fi noii dumneavoastra aliati.
Emil Boc: Sunt actualii aliaÅ£i în actul de guvernare ÅŸi eu vreau să spun că îmi respect toÅ£i partenerii. Sarcina unui prim-minstru este să îÅŸi trateze cu responsabilitate ÅŸi cu respect partenerii, că este grupul minorităţilor naÅ£ionale, că e grupul cel mai mic, că este grupul independenÅ£ilor, că este grupul UDMR-ului ÅŸi, evident, colegii mei de la PD-L. Eu am obligaÅ£ia să respect partenerii cu care am pornit la drum, pentru că împreună ducem cel mai greu lucru posibil în momentul de faţă, o guvernare într-o perioadă extrem de dificilă, cu niÅŸte proiecte de reformă pe care le avem în faţă atât de importante pentru Å£ara aceasta, pentru că Å£ara se află acum la un moment de răscruce. Dacă nu ducem în continuare reformele, riscăm să ajungem într-o situaÅ£ie - nu spun ca ÅŸi Grecia, Doamne fereÅŸte - dar riscăm să mergem pe o pantă în care să avem derapaje. Ce am reuÅŸit în 2009 /a fost/ să păstrăm echilibrul, să evităm derapajele economice ÅŸi sociale, să /se/ plătească pensii, salarii, să menÅ£inem rata ÅŸomajului sub nivelul din Uniunea Europeana, să avem un curs euro-leu stabil, să dăm drumul la câteva programe importante în economie, să facem ÅŸi lucrările de infrastructura pe care /le/ cunoaÅŸteÅ£i. Acum, în 2010, daca nu se fac în continuare reforme /vom scăpa cheltuielile publice de sub control/. Nu mai putem plăti la infinit pensii de lux, o spun cu toata sinceritatea. Nu am, repet încă o dată, nimic cu categorii sociale care au legi /.../ sa le dau acest drept, dar acele legi sunt nedrepte cu 22 milioane de români. Sunt poate corecte din perspectiva celor care beneficiază de pensii de lux, dar nu putem plăti ÅŸi privilegii, să avem ÅŸi bani pentru infrastructură, pentru sănătate ÅŸi pentru educaÅ£ie, nu se poate. Deci, din aceasta perspectivă, ori Å£ara asta face ceea ce trebuie - ÅŸi vom avea resurse financiare alocate corect, fiecare va fi egal în faÅ£a legii, fără privilegii, fără discriminări, vom avea ÅŸi o lege a salarizării iarăşi corectă, fără oameni care să aibă salarii de 30.000 de euro pe lună, cum mai erau în trecut ÅŸi le-am limitat la nivelul unui secretar de stat - ori vom evolua într-o Å£ară în care vom scăpa cheltuielile publice de sub control ÅŸi nu vom mai avea bani să mai facem nimic altceva, decât să plătim numai partea de salarii, premii, bonusuri ÅŸi pensii, iar partea de infrastructură, de dezvoltare, de locuri de muncă va rămâne în plan secundar. Deci, ori facem aceste lucruri care chiar dacă sunt dureroase, mi le-am asumat politic, ori Å£ara nu va avea ÅŸansa să răzbească în Uniunea Europeana. Pe lângă asta, trebuie să diminuam drastic evaziunea fiscală, pentru că, din nefericire, prea mulÅ£i bani publici rămân în buzunare nemeritate. Pe de altă parte, trebuie să mergem cu reforma educaÅ£iei ÅŸi să pregătim un sistem de învăţământ capabil, care să ne dea o generaÅ£ie bine pregătită pe competenÅ£e ÅŸi nu pe toceală - apropo de ce spuneaÅ£i dumneavoastră mai demult - pentru că învăţământul românesc, din nefericire, nu este axat /.../ pe competenÅ£e. Văd la copii mei: aleargă de la o zi la alta să facă faţă la câte cerinÅ£e sunt la toate materiile. Copiii aceÅŸtia ai noÅŸtri nu mai au timp pentru ei, să se uite în preajmă, să mediteze la ce mai spun părinÅ£ii, ci aleargă în fiecare zi să se pregătească la fizică, la chimie, la istorie, la română.
Realizator: Că e prea încărcată, da.
Emil Boc: Programa noastră îi complexează, într-un fel, pe copii, din dorinÅ£a de a ÅŸti totul. Nu poÅ£i să ÅŸtii totul în viaţă.
Hai să îi învăţăm pe copii în primul rând competenÅ£e, să se descurce, să îi învăţăm - cum se spune - de unde să înveÅ£e, adică să îi învăţăm să prindă peÅŸte cu undiÅ£a, nu în fiecare zi să-i turnăm /copilului/ câte un peÅŸte pe gât, după care, dacă nu mai are peÅŸte, moare de foame. Să-i dam undiÅ£a în mână, să ÅŸtie cum să caute, să înveÅ£e competenÅ£e, că asta e marea calitate a unui sistem de învăţământ! Încă sistemul nostru este croit după interesele profesorilor, după interesele inspectoratelor ÅŸcolare, ÅŸi nu după interesele de învăţare ale copiilor, din perspectiva informaÅ£iei de care au nevoie în viaţă ÅŸi a cunoÅŸtinÅ£elor care să-i ajute să meargă mai departe.
Realizator: Pai ÅŸi când se va simplifica?
Emil Boc: Acum. Legea educaÅ£iei va fi din nou prezentată în luna martie, va exista o dezbatere publică va fi supusă dezbaterii parlamentare ÅŸi /sistemul/ va fi schimbat din temelii. Pentru că, în ultima instanÅ£a, resursele umane sunt bogăţiile unei naÅ£iuni, iar investiÅ£ia în educaÅ£ie este o investiÅ£ie pe departe lipsită de riscul falimentului; o resursă umană bine pregătita aduce ÅŸi Å£arii succes, pentru că ai oameni pregătiÅ£i, oameni capabili să facă faţă la provocările secolului XXI.
Realizator: Pai da, dar înÅ£eleg că nu sunt bani ÅŸi că comasaÅ£i scoli, că daÅ£i afară educatori, sau învăţători, sau profesori.
Emil Boc: Partea asta de comasare a ÅŸcolilor este tot o parte a reformei statului ÅŸi de modernizare a lui. Nu poÅ£i să ai două ÅŸcoli la un kilometru distanţă, care să funcÅ£ioneze la o capacitate de 40% sau 30%. De la cheltuieli de întreÅ£inere, la contabil, la portar, la fochist, la tot ce înseamnă aparat administrativ, nu poÅ£i să îi întreÅ£ii ÅŸi să ai calitate ÅŸi computere performante în ambele ÅŸcoli. Nu mai pot rezista ÅŸcolile ÅŸi atunci trebuie să iei o decizie de a comasa, de a avea profesori ÅŸi nu suplinitori, cum avem în momentul de faţă, profesori bine pregătiÅ£i, mai bine plătiÅ£i, după aceea pui microbuze la dispoziÅ£ia copiilor să ajungă la ÅŸcoală, cum se întâmpla peste tot în lume. Deci nu ne putem permite să menÅ£inem, în continuare, ÅŸcoli care cheltuiesc prea mult ÅŸi produc foarte puÅ£in. Mai bine să ai ÅŸcoli bine pregătite, bine fundamentate, cu profesori titulari. Programul „Case pentru specialiÅŸtii mediului rural”, pe care l-a generat Guvernul României prin Ministerul Dezvoltarii Regionale - proiectul doamnei Udrea - este tocmai să ridicăm inclusiv calitatea actului educaÅ£ional ÅŸi medical de la sate. Asta ce înseamnă? Că dacă cei de acolo vor avea o casă, tânărul care termină o facultate - prima lui provocare este casa da? - se va gândi de două ori. Poate să meargă la Å£ară, pentru că, iată, are o locuinţă ÅŸi va accepta să aibă o repartiÅ£ie sau să ocupe un loc de muncă la o ÅŸcoală din mediul rural, ÅŸtiind că are acolo o casă ÅŸi poate să îÅŸi întemeieze o familie; poate să vină la oraÅŸ, nu ÅŸtiu, o dată la două săptămâni, sau când doreÅŸte, dar are o casă, are un drum de pornire, ÅŸi va sta în educaÅ£ie, sau va fi un medic care va sta în continuare acolo. Iar omul de la sat va avea acces la sănătate 24 de ore din 24 de ore, la un serviciu medical de specialitate, nu doar la un medic care vine ÅŸi pleacă în fiecare zi, iar în weekend nu mai e nimeni pe acolo. /Oamenii/ mor cu zile în mediul rural, din nefericire, din cauza faptului că poate de multe ori nu au cea mai buna asistenţă medicală asigurată, iar copilul de la Å£ară nu are aceleaÅŸi ÅŸanse ca ÅŸi copilul de la oraÅŸ, să beneficieze de cadre didactice bine pregătite. Deci, trebuie făcute aceste lucruri. Dacă nu le vom face, repet, nu vom avea resurse financiare să modernizam Å£ara aceasta, să modernizăm infrastructura. Ne plângem că nu avem autostrăzi, dar în toată perioada aceea de criză economică, în 2009, am făcut 42 de kilometri, în timp ce alÅ£ii au făcut 5 km de autostradă în 4 ani, când a fost creÅŸtere economică. Noi am făcut...
Realizator: Alte guverne dinainte...
Emil Boc: Adică guvernul anterior a făcut 5 km de autostradă, noi am făcut totuÅŸi 42 km într-un an de criză economică ÅŸi cu greutăţile aferente. Astăzi discutam în guvern: noi, dacă aveam banii pe care domnul Tariceanu, fostul prim-ministru, ÅŸi guvernul liberal i-au avut din Fondul naÅ£ional de dezvoltare, adică banii din privatizare de la BCR... Au fost acolo aproximativ 4 miliarde de euro, bani care s-au cheltuit de către guvernul liberal în ultimele 3 luni ale mandatului. În septembrie, octombrie ÅŸi noiembrie, guvernul liberal a cheltuit toÅ£i aceÅŸti bani. ÅžtiÅ£i cum i-a cheltuit? Lăsând un deficit de 5,2%. Deci am consumat mai mult decât am produs, atenÅ£ie, în condiÅ£iile în care am avut o creÅŸtere economic i-a avut de 8,2%. CreÅŸtere +8, deficit -5. Ei, deficitul acela trebuia finanÅ£at de undeva. De unde credeÅ£i că a fost finanÅ£at? Din Fondul acesta de dezvoltare, din banii obÅ£inuÅ£i prin vânzarea BCR ÅŸi a altor companii, bani cu care trebuia să facem autostrăzi, centuri ocolitoare. În loc să facă autostrăzi, /guvernul liberal/ a făcut 5 km de autostrada, a cheltuit 4 miliarde de euro în 3 luni, pentru a suplini deficitul bugetar de -5,4. Noi ÅŸtiÅ£i câÅ£i bani am luat, ca ÅŸi guvern, de la Comisia Europeana ÅŸi Fondul Monetar InternaÅ£ional până astăzi?
Realizator: CâÅ£i?
Emil Boc: 1,5 miliarde de euro de la Comisia Europeana, 900 de milioane de euro de la FMI, prima tranÅŸa, ÅŸi încă 1,2 miliarde de euro acum.
Realizator: Adică puţin.
Emil Boc: 3,6 miliarde, dacă nu greşesc.
Realizator: Da.
Emil Boc: Da, 3,6 miliarde, aceÅŸtia sunt banii pe care guvernul i-a primit de la Comisia Europeana si FMI. Păi dacă aveam acei 4 miliarde de euro pe care vechiul guvern i-a cheltuit pe deficit ÅŸi nu a rămas nimic, nici autostradă, nici locuri de munca, noi nu aveam nevoie în 2009, cu criza economică, cu scădere economică -7, de împrumutul de la FMI. Pentru că banii aceÅŸtia au fost luaÅ£i ca să /finanÅ£eze/ deficitul, exact ca în cazul unei familii: când ai cheltuieli mai mari decât venituri, iei împrumut, ca să poÅ£i plăti diferenÅ£a. Ei au luat banii din privatizările respective ÅŸi au finanÅ£at deficitul, noi a trebuit sa apelam la împrumut de la Comisia Europeana, FMI, să putem rezista într-o perioadă de criză economică teribilă, urâtă în toată lumea, fiindcă criza aceasta nu a fost doar în România.
Realizator: Dar puteÅ£i să vă împrumutaÅ£i ÅŸi mai mult de 3,6 miliarde, nu?
Emil Boc: Păi nu. Pe lângă aceÅŸtia, 5 miliarde de euro s-au dus la Banca NaÅ£ională a României.
Realizator: De aia nu am înÅ£eles, de ce trebuie să meargă la BNR.
Emil Boc: Păi trebuie să meargă. Acest parteneriat cu Banca NaÅ£ională cred că a fost unul sănătos. UitaÅ£i-vă, prin faptul că au mers 5 miliarde de euro la BNR ÅŸi sunt acolo, aceÅŸti bani conservă rezervele valutare ale ţării, păstrează ÅŸi susÅ£in rezervele valutare, s-a putut păstra un echilibru euro-leu. Guvernul ÅŸi Banca NaÅ£ională au făcut acest acord. Guvernul are partea lui de responsabilitate, legată de reformă - toate greutăţile majore sunt pe guvern. Åži Banca NaÅ£ională are partea ei în acest proiect /.../, dar ajută ÅŸi guvernul, păstrând stabilitatea cursului euro-leu. După cum ÅŸtiÅ£i - am aici niÅŸte analize, niÅŸte grafice, daca puteÅ£i vedea - cursul euro-leu s-a păstrat, practic, la un nivel... în ianuarie 2009 era 42 lei/euro, în decembrie 2009 - 42, acum este 41, în februarie ...
Realizator: A scăzut acum, da.
Emil Boc: Da, deci practic vedeţi un curs...
Realizator: Cam...
Emil Boc: Ce s-ar fi întâmplat dacă România sălta raportul dintre euro ÅŸi leu, cum a fost în perioada '96-'97, când de la 4 mii s-a făcut 8 mii de lei dolarul, de la 8 mii, la 16 mii, peste noapte?! Păi, nu eram în colaps economic toată Å£ara, dacă de la 4 lei sarea la 8 lei ÅŸi de la 8 la ..? Ce era în Å£ara asta?
Realizator: Deci asta s-a făcut cu alea 5 miliarde...
Emil Boc: Deci, au ajutat la păstrarea echilibrului între euro ÅŸi leu. De asemenea, vedeÅ£i, dobânda de referinţă a Băncii NaÅ£ionale a început să scadă de la 10, acum e 7%. Dobânzile au început sa scadă la credite. De la cât erau, de la 20-22%, acum dobânzile sunt între 19 ÅŸi 13%. Necazul este următorul: mediul privat încă are reÅ£ineri, chiar dacă dobânzile au început sa scadă, dobânda de referinţă este scăzută, cursul este stabil. Mediul privat stă încă în aÅŸteptare, ca peste tot în lume - ca după o boală: nu te avânÅ£i imediat, nu ÅŸtii ce se întâmplă - ÅŸi are o reÅ£inere. De aceea, eu am pus ÅŸi voi pune accent total pe sprijinul pentru investiÅ£iile publice, care trebuie sa ia locul, în continuare, investiÅ£iilor private. Am alocat în 2010 cel mai mare procent din PIB /alocat/ vreodată pentru investiÅ£iile publice pe care statul le face.
Realizator: Deci asta e cea mai mare investiÅ£ie care aÅ£i făcut-o /.../ până acum, anul acesta?
Emil Boc: Cele mai mari investiÅ£ii publice, ca procent din PIB, da, anul acesta sunt, în 2010, în an de criză. În 2009 /procentul din PIB alocat investiÅ£iilor/ a fost de 6,3%, acum este de 6,4%.
Realizator: Bun, dar unde sunt astea, că nu le vedem?
Emil Boc: Păi, sunt unele ÅŸi la autorităţile locale, dar sunt ÅŸi în cei 42 de kilometri de autostrada, ÅŸi în centura PloieÅŸtiului, centura TimiÅŸoarei, pasajul Băneasa - acum vedeÅ£i că s-a rezolvat, îl vedem în fiecare zi ...
Realizator: Da.
Emil Boc: ... ÅŸi în centura Sibiului, unde se lucrează, centura IaÅŸiului, centura ConstanÅ£ei, unde se va lucra, centura Clujului, unde se lucrează, iarăşi, în continuare. Acum, avem proiectele acestea, ca în 2010 să finalizăm ÅŸi kilometri de autostradă, dar ÅŸi o parte din centurile aflate în lucru, ÅŸi 25.000 de case pentru specialiÅŸti în mediul rural - la care sa înceapă construcÅ£ia, de anul acesta să poată fi deja realizate locuinÅ£ele - ÅŸi reabilitarea termică a blocurilor. Anul trecut s-au făcut în jur de 24.000 de apartamente; aproape 700 de blocuri au fost reabilitate termic; 16.000 de români ÅŸi-au luat o casă prin programul "Prima Casă" ÅŸi plătesc rată la bancă, nu mai plătesc chirie - cu banii de chirie au o casă în proprietate. 16.000 de români sunt în situaÅ£ia asta, iar anul acesta aÅŸteptăm cel puÅ£in 16 mii de români ca, prin programul "Prima Casă", să nu mai plătească chirie, ci să plătească rata la bancă ÅŸi să aibă, în continuare, casa în proprietate, ca să dam doar câteva exemple din acest domeniu.
Realizator: Acum o să le luam rând, pe rând toate domeniile astea, dar am foarte multe întrebări de la telespectatori, am ÅŸi pe internet, pe site-ul www.toataromânia.ro. Vă întreabă cineva: " Domnule prim-ministru România mai poate fi salvată din punct de vedere economic?"
Emil Boc: Categoric da.